Download

Distance

229.76 mi

Elevation gain

7,024 ft

Technical difficulty

Moderate

Elevation loss

7,034 ft

Max elevation

1,148 ft

Trailrank

1

Min elevation

3 ft

Trail type

One Way

Coordinates

1917

Uploaded

January 20, 2014
Be the first to clap
Share
-
-
1,148 ft
3 ft
229.76 mi

Viewed 923 times, downloaded 5 times

near Jurilovca, Tulcea (România)

Waypoint

Cetatea Argamum

Cercetările arheologice desfaşurate aici în anii 1926 - 1932 şi din 1965 fară întrerupere au permis dezvelirea unor importante monumente şi schiţarea istoriei cetăţii pentru cele mai bine de 12 secole de existenţă. Cetatea, prima localitate de pe teritoriul de astăzi al României menţionată într-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost întemeiată la mijlocul sec. VII a.Chr. de către grecii din Asia Mică cu cel puţin o generaţie înaintea cetăţii Istros / Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului. In interiorul cetăţii au fost cercetate şi, în parte restaurate, o serie de edificii publice şi private datând din sec. V- VII: „pretoriul", basilica cu trei nave şi capelă (numită convenţional basilica nr. 3), basilica din sectorul central (bazilica 2), cea mai mare dintre bazilicile argamense, bazilica cu o singură navă (bazilica 1), locuinţe şi parte din sistemul stradal. O a patra bazilică, de mici dimensiuni, cu o singură navă, a fost descoperită la aproximativ 1,3 km faţă de Poarta de vest.
Waypoint

Cetatea Ibida

Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de Vasile Pârvan cu polis Ibida, pomenită de Procopius din Caesarea între cetățile refăcute de Justinian (De Aedificiis IV 7), menționată și de Theophylactus Simocatta în forma Libidinon polin, este cea mai mare din Dobrogea - cu o suprafața de 24 de ha, o centură de fortificații desfășurată pe o lungime de 2000 m, 24 de turnuri și trei porți. Cetatea, în forma păstrată din epoca tetrarhiei, cu refacerile din timpul lui Justinian - sec. VI e.n., este dublată de o fortificație cu suprafața de aproximativ 3 ha situată pe dealul Harada (în traducere din limba turcă „Cetatea Fetei”), a cărei latură de nord e comună cu cea de sud a cetății. La altitudinea de 158 m, pe o altă culme, situată în prelungirea dealului Harada, către sud, se află un fort din perioada romano-bizantină, ce supraveghea întreaga vale a Slavei. Cercetări arheologice sporadice, începând chiar cu sfârșitul sec. XIX, au dus la dezvelirea în centrul cetății a unei basilici cu trei nave și trei abside, cu coloane și capiteluri din marmură, paviment din mozaic policrom, unicat arhitectural în Dobrogea romano-bizantină, și la stabilirea stratigrafiei cetății (sec. I – VII e.n.). Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit dezvelirea altor importante vestigii: a fost cercetată o parte a zidului de incintă și turnul 8, a fost dezvelit ansamblul defensiv de la Poarta de Vest, sistem ce-și găsește analogii la zidul lui Hadrian din Britannia. Cavoul romano-bizantin, singurul de acest gen cercetat deocamdată în necropola romano-bizantină, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), constituit din dromos și camera funerară, construit din cărămizi și lespezi de piatră, cu interiorul tencuit și pictat, cu pardoseala din plăci de cărămidă, a servit drept loc de înmormântare pentru 39 de indivizi ai unei familii înstarite din oraș. (text preluat din publicația proiectului "Arhetur", 2008, ICEM Tulcea.)
Waypoint

Cetatea Beroe

Cetatea Beroe se află pe malul Dunării, la 3 km sud de comuna Ostrov, pe o stâncă înaltă de cca. 30 m. Singurele săpături din spaţiul intramuros au fost efectuate între 1970 şi 1973 de către Alexandru Barnea şi Dumitru Vâlceanu, care au surprins trei niveluri de locuire: primul durează până la sfârşitul secolului al Vl-lea p.Chr., urmat de două niveluri de bordeie, din secolele X-XI, cu un "material arheologic ce pare a indica caracterul rural în comparaţie cu Dinogetia". Pe baza rezultatelor minime obţinute în aceste campanii s-a presupus că cetatea a fost reparată şi refolosită începând cu domnia lui loan Tzimiskes (969-976). Într-o zonă din vecinătatea cetăţii, Aurelian Petre a început, în anul 1958, investigarea unei necropole plane care, în momentul sistării cercetărilor (1976), însuma 1139 de morminte; autorul cercetării presupunea că ele aparţineau unui cimitir care a funcţionat fără întrerupere din sec. II p.Chr. până la sfârşitul sec. XII sau începutul sec. XIII. Deoarece rezultatele săpăturilor din cetate, cu excepţia unui studiu privind ceramica lucrată cu mâna din secolul VI p. Chr., au rămas inedite ca şi mormintele din sec. VIII-XII (XIII?), s-a considerat oportună reluarea cercetărilor arheologice de la cetatea Beroe. Cercetările s-au desfăşurat în intervalul iunie-iulie 1998, fondurile fiind asigurate de ICEM - Tulcea. A fost trasată o singură secţiune (60 x 2 m), orientată nord-sud, acroşând incinta pe laturile respective, în vederea completării informaţiilor referitoare la evoluţia în timp a fortificaţiei. Cercetările s-au desfăşurat pe întreaga secţiune şi şi-au propus epuizarea nivelurilor bizantine târzii (sec. XI-XII). Spre surprinderea noastră am întâlnit depuneri consistente, a căror grosime depăşea uneori 2 m, indicând o locuire intensă, cu multe complexe suprapuse, acoperind durata unui secol (circa 1001-1118). Primele repere cronologice sunt oferite de materialul numismatic care, prin noile descoperiri, vine să completeze firavul lot cunoscut până în prezent din acest sit. Folles din clasa A2 (989-1019/1020) - o piesă din varianta 4, 5, 24 b? si din clasa A3 (1019/1020-1028) - un exemplar din varianta 40 a şi două din varianta 41, par să sugereze că locuirea nu s-a reluat în timpul lui loan Tzimiskes, aşa cum se credea până acum, ci, probabil, la începutul secolului al Xl-lea, după anul 1001, când armatele bizantine reuşesc să recucerească Preslavul Mare, Preslavul Mic şi Pliska. Urmează o serie de monede anonime şi semnate, care acoperă tot secolul al Xl-lea: Roman III (1028-1034) - 1 ex., Mihail IV (1034-1041) - 1 ex., Constantin IX (1042-1055) - 2ex., Roman IV (1067-1071) - 1 ex., Alexios l (1081-1118) - 1 ex. din clasa K (1081-1092) şi un stamenon din atelierul de la Constantinopol (1092-1118). Ultima monedă o reprezintă un stamenon de la împăratul loan II (1118-1143) din emisiunea II de la Constantinopol, care ne-ar putea sugera că aşezarea şi-a încheiat existenţa în urma atacului cumanilor din anul 1122. În această secţiune au fost cercetate parţial cinci locuinţe (una de suprafaţă şi patru bordeie), instalaţia de foc fiind reprezentată de un cuptor din piatră amenajat într-un colţ. Materialul arheologic - descoperit în strat şi în complexe - este reprezentat de ceramica comună, care apare în proporţie majoritară: vase-borcan, castroane, opaiţe, căldări de lut. Lor le mai putem adăuga amfore (cca. 5-10% din totalul descoperirilor) şi câteva fragmente de vase smălţuite - pictate şi sgraffitate - care acoperă tot secolul al Xl-lea şi începutul celui următor. Registrul descoperirilor arheologice este completat de câteva unelte - fusaiole si mânere din os - şi obiecte de podoabă - mărgele şi brăţări din pastă de sticlă, care conturează imaginea unei aşezări bizantine modeste, ce nu suportă comparaţie cu importantele centre urbane contemporane din nordul Dobrogei (Dinogetia - Garvăn, Isaccea, Nufăru).
Waypoint

Cetatea Troesmis

Cetatea Troesmis, una din cetatile principale ale getilor, se aflata in nord-vestul Dobrogei, situata pe malul bratului Macin al Dunarii, in dreptul localitatii Turcoaia, la o distanta de 3 km de aceasta. Accesul catre cetate este destul de dificil, pe harta fiind indicate 2 drumuri. Va recomandam sa intrati catre cetate pe drumul derivat din soseaua Tulcea - Macin (DN22D), un drum de pamant (ca orientare inspre Dunare). Troesmis a fost de-a lungul intregii perioade antice un important punct strategic, cea mai veche mentiune a sa fiind in Ponticele lui Ovidius. Apoi este mentionat de catre Ptolemeu, ca fiind un lagar al legiunii a V-a Macedonica. Alte mentiuni istorice ale cetatii: “Notitia Digninatum”, “Itinerarium Antonini”, harta “Tabula Peutingeriana”, “Hierosolymitanum”. In preajma anului 100 e.n. ajunge un centru militar roman, dezvoltandu-se o asezare civila intre Cetatea de Est si cea de Vest unde se stabilesc mestesugari, negustori, etc. Primele sapaturi au fost facute in 1864-1865, apoi in anul 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetatii de Vest. Ruinele cetatii nu au fost cercetate pe intreaga lor suprafata, fiind scoase la iveala trei valuri de aparare, un canal, doua apeducte, turnuri in forma de potcoava la colturi, doua bazilici crestine si zidurile mai multor edificii. In partea de vest se afla ruinele unui promontoriu de tip dunarean (Cetatea de Vest).
Waypoint

Cetatea Arrubium

Atestat documentar pentru prima data in jurul anului 100 e.n. in doua diplome militare, cand Imparatul roman Traian pregateste intreaga Dobroge ca o tabara de atac impotriva lui Decebal. Este mentionata prezenta la Arrubium a unei unitati romane auxiliara formata din populatia tracica din regiunea Dardania, dardanii. Denumirea fortificatiei este incerta, posibil fiind de provenienta celtica. O serie de inscriptii, tezaure monetare din aur si argint, tigle, stalpi militari si altele descoperite aici, impreuna cu izvoarele istorice ale vremii (“Notitia Digninatum”, “Itinerarium Antonini”, harta “Tabula Peutingeriana”, descrierea “Cosmographia”) ne vorbesc de fortificatia militara si de viata economica infloritoare a cetatii Arrubium.
Waypoint

Cetatea Dinogetia

Dinogetia, cetate romana si bizantina este situata pe o mica insula (popina) numita nu intamplator de localnici „Bisericuta”. Asezerea a beneficiat de o pozitie naturala dominanta, cu vizibilitate spre malul stang, de la Barbosi-Galati pana la Aliobrix si, fiind inconjurata de ape (garlele si baltile pe care Dunarea le formeaza in dreapta marelui cot din fata orasului Galati), dispunea si de avantajul unei aparari naturale. Ruinele de pe popina Bisericuta-Garvan au fost semnalate inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea. O schita de plan a fost publicata in 1868 de E. Desjardins. O alta schita a fost publicata mai tarziu de Gr. Tocilescu. Primele sapaturi arheologice cu caracter sistematic au inceput la initiativa Muzeului National de Antichitati in anul 1939, sub conducerea lui Gh. Stefan si continua si in prezent. Cea mai veche mentiune unde intalnim acest toponim o gasim la geograful Ptolemeu (Dinodheteia), care face si o localizare exacta. De asemenea, Dinogetia mai apare mentionata in Itinerarium Antonini (Dinigettio), Notitia Dignitatum (Dinogothia), precum si in sec. VII de Geograful din Ravena (Dinogethia). Cercetarile sistematice incepute in anul 1939 si apoi, din anul 1949 au precizat momentul initial al construirii cetatii si etapele succesive de refacere. Fortificatia este construita de romani in sec. II p.Ch si suprapune o asezare getica. Cetatea sufera distrugeri la mijlocul sec. II p.Ch. si la mijlocul sec. III p.Ch. La sfarsitul secolului III p.Ch. a fost construita, pe stanca naturala, fortificatia romano-bizantina pe care o cunoastem azi. Momentul este marcat de descoperirea, la Garvan, a unui stalp miliar („milliarium”) din timpul lui Diocletian. Noua fortificatie, avea 14 turnuri de aparare dispuse la distanse relativ egale de cca. 20m de-a lungul incintei de forma trapezoidala urmarind in parte forma terenului stancos; dintre ele, trei erau in forma de potcoava cu pilon central, iar celelalte erau in forma de U. Accesul se facea pe poarta principala, care se afla pe latura de S, iar alte doua porti mai mici erau prevazute pe laturile de V si de N. Din perioada de maxima inflorire de la jumatatea sec. IV p.Ch. dateaza constructia unei basilici de plan rectangular, cladirea comandamentului si edificiul termal (baile). Cea mai importanta refacere de la Dinogetia are loc in timpul imparatului Anastasius, la sfarsitul sec. V p.Ch. Cetea Dinogetia este distrusa si parasita la inceputul sec. VII p.Ch. La „Bisericuta”-Garvan a functionat un castellum ce adapostea detasamente militare (din. Leg. V Macedonica, coh. I Mattiacorum, Leg. I Italica, Coh. I Cilicum si Clasis Flavia Moesica). Pe terasa sudica, despartita de cetate printr-un brat al baltii Latimea, s-a constituit asezarea civila si necropola, care sunt strans legate de evolutia cetatii. Fortificatia de la Dinogetia este refacuta dupa 971 cand, sub imparatul Ioan Tzimiskes, invingator in luptele cu Sviatoslav al Kievului, Dobrogea reintra in stapanire bizantina. Din acest moment cetatea de la Dinogetia se integra in circuitul economic al Imp. Bizantin. Pentru aproape trei secole (971- inceputul secolului al XIII-lea), asezarea fortificata si-a revenit, in afara de incinta partial reparata, singura constructie de zid era bisericuta(sec. XI-XII) din mijlocul cetatii, care a dat numele actual al insulei. Din cetatea existenta in sec. VI se pastreaza zidul de incinta, gros de 3 m, strajuit de 14 turnuri. In incinta se afla ruinele unei bazilici, cea mai importanta si cea mai veche de pe teritoriul tarii noastre, a unor drumuri, unelte agricole si casnice, care indica rolul militar al cetatii. Dupa 1990 au fost incepute lucrari de restaurare, Dinogetia devenind un important punct turistic.
Waypoint

Cetatea Noviodunum

Cetatea Noviodunum - fortificatie romana - este una dintre cele mai vechi cetati din Dobrogea, in prezent acoperita aproape in intregime cu pamant. Se executa lucrari de scoatere la lumina a vestigiilor. Rapida dezvoltare a orasului a determinat acordarea rangului de municipium. Romanii, a caror prezenta in zona este atestata inca din sec. I i.Chr., au ridicat cetatea Noviodunum, principala statie a flotei dunarene Classis Flavia Moesica si sediu al unor importante unitati militare. S-a deschis un site arheologic pentru recuperarea diverselor piese istorice, expuse la muzeul judetean Tulcea.
Waypoint

Cetatea Aegysus

Cetatea Aegyssus - davă getică, oraș roman și veche așezare românească - a fost identificată și cercetată parțial pe colnicul Hora, în cel mai înalt loc din municipiu. Prima mențiune scrisă despre Aegyssus aparține lui Ovidius (care o numește la acea vreme "cetate veche") și datează din anul 12 e.n., când fortificația - deja sub control roman - a fost asediată de geți. Zidul de incintă al cetății romane târzii are formă poligonală, cu laturile mai lungi înspre sud-est și sud-vest și era prevăzut cu 7 turnuri în formă de potcoavă.
Waypoint

Cetatea Proslavita

Cetatea Proslavita este suprapusa in totalitate de catre localitatea Nufaru, fosta Prislava. Este situata pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe, la cca. 12 km in aval de orasul Tulcea. De la inceputul sec. XX, au fost semnalate existenta unor ziduri de incinta si un bogat material arheologic. Cu prilejul sapaturilor arheologice care se desfasoara sub forma unor sondaje practicate in putinele zone libere de constructii, din intravilanul localitatii Nufaru, au fost descoperite materiale arheologice, esalonate cronologic din epoca elenistica pana la evul mediu. Cercetarile arheologice desfasurate pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe, in teritoriul satului Nufaru, incepand cu 1978, au evidentiat existenta unui important centru de tip urban din secolele X- XIV, adapostit de zidurile unei fortificatii ridicate a fundamentis (din temelii) de catre bizantini la sfarsitul secolului al X-lea. Vietuirea in asezarea medievala de la Nufaru se derula in spatiul delimitat de zidul de incinta, surprins sub forma unor tronsoane, reperate pe laturile de sud, est, vest si nord. Este vorba de ziduri masive, de 2,70 – 3,00m grosime si pastrate pe inaltimi ce depasesc 3,00m. Incinta fortificata a fost prevazuta cu turnuri masive de forma rectangulara, dintre care doua au fost reperate si cercetate (proprietate privata, sub actualul local Prislav si punctul Dispensar). Turnul de vest si zidul de incinta este suprapus de constructii (proprietate privata, sub actualul local Prislav – punct vizitabil). O parte din zidul de incinta estic cu turn, a fost descoperit in curtea Dispensarului uman si a fost pus in valoare sub forma unei constructii de protectie amenajata deasupra monumentului (punct vizitabil). In zona de nord a asezarii, foarte aproape de punctul de traversare a Dunarii cu bacul spre Delta, a fost descoperita instalatia portuara a cetatii (punct vizitabil). Materialul arheologic si numismatic, impresionant din punct de vedere cantitativ, au atras atentia specialistilor care au incercat sa localizeze aici cateva dintre cele mai importante centre mentionate de izvoarele scrise. Astfel, au existat propuneri de localizare la Nufaru a Preslavului Mic sau Periaslavetului mentionat in sec. X, sau a Proslavitei, toponim inregistrat pentru prima data pe o harta nautica din sec. al. XIV-lea.
Waypoint

Cetatea traco-getica Bestepe

Cetatea este situată pe malul drept al brațului Sfântu Gheorghe și se remarcă prin ingeniozitatea construcțiilor de fortificare care îmbină eficient elementele topografice naturale cu cele artificiale, conturând cetății o formă poligonală cu colțurile rotunjite. Cele două mari valuri de pamânt, care înconjoară o suprafață de peste 25 ha, au un aspect monumental și inexpugnabil, fiind dovada prezenței aici, în sec. IV-III î.e.n., a unui puternic centru al civilizației getice.
Waypoint

Cetatea Salsovia

Vestigiile fortificaţiei romane Salsovia sunt amplasate pe un promontoriu la baza căruia se află braţul Sf. Gheorghe. Cetatea a funcţionat drept castru militar încă din prima jumătate a sec. III, (Itinerariul Antonini şi Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexă la Legiunile militare romane. Zidurile cetăţii antice, groase de 2 m, au fost afectate până în zilele de astăzi atât de factorii naturali de eroziune, cât şi de efectele celui de-al doilea război mondial şi de extragerea pietrei de către localnici. Ca urmare a unor prospecţiuni arheologice desfăşurate în anul 2004, în partea de Nord a sitului, în interiorul cetăţii, a apărut fundaţia unui zid de piatră cu lăţimea de 0,8 m. În absenţa unor cercetări arheologice sistematice informaţiile despre istoria cetăţii sunt insuficiente.
Waypoint

Cetatea Halmyris

Cercetările arheologice desfăşurate începând cu anul 1981 au scos la iveală o cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI - V şi IV/III - Il/I a. Chr., care a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa: fortificaţie romană de pământ (ultimul sfert al sec. I); castrul de piatră - sediu al legiunilor I Italica şi XI Claudia Pia Fidelis şi staţie a flotei Classis Flavia Moesica - începutul sec. II - al treilea sfert al sec. III p.Chr.; cetate romană târzie – al treilea sfert al sec. III - primul sfert al sec. VII p.Chr. Cetatea romano-bizantină are o formă trapezoidală, cu o suprafaţă de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porţi şi trei valuri de apărare.
Waypoint

Asezarea fortificata hallstattiana Babadag

Așezarea locuită în vechime, ocupa un promontoriu cu vizibilitate perfectă asupra lacului și a zonei ocupate în prezent de oraș. Poziția strategică este întarită și de prezența văii, probabil inundabilă și mlăștinoasă în trecut, care permitea accesul doar prin partea de nord-vest a sitului. În sec. VII î.e.n. așezarea a fost fortificată cu un șant și un val de dimensiuni foarte mari, ale căror urme sunt încă vizibile. Cercetările arheologice, începute în 1962 și continuate pâna în prezent, au contribuit esențial la definirea culturii arheologice de tip Babadag, ale cărei comunități au ocupat, din sec. XI î.e.n. până în a doua jumătate a sec. VII e.n., un teritoriu ce cuprindea Dobrogea, estul Munteniei și sudul Moldovei. Săpăturile au scos la lumină resturile a numeroase locuințe de suprafață, bordeie și gropi de provizii sau menajere ce conțineau o mare cantitate de materiale arheologice pe baza cărora s-au stabilit importante legături cu lumea egeo-anatoliană. Datorită acestor complexe observații și descoperiri, situl este unul dintre cele mai importante repere ale primei epoci a fierului din sud-estul Europei. (Text preluat din publicatia proiectului "Arhetur", 2008, ICEM Tulcea.)
Waypoint

Cetatea Heracleea

Cetatea a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană. Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă. În anii '90 cetatea a făcut obiectul unui amplu proces de restaurare.

Comments

    You can or this trail