Coordinates 837

Uploaded December 15, 2011

-
-
315 f
3 f
0
21
43
85.17 mi

Viewed 3587 times, downloaded 8 times

near Halmyris (România)

View more external

  • Photo of Cetatea Histria
Cetatea Histria se află pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria. A fost întemeiată pe la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. (anul 657 î.Hr. după istoricul Eusebius) de colonişti veniţi din Milet. Oraşul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă şi până în epoca romano-bizantină. În cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusă de atacurile avaro-slave şi părăsită treptat de locuitorii săi. Bogatul material documentar, rezultatul a peste opt decenii de cercetări arheologice, constând în inscripţii, elemente arhitectonice, fragmente sculpturale, ceramică de lux și uzuală, vase de sticlă şi monede, conducte de piatră şi amfore îşi află locul acum în clădirea noua şi modernă a Muzeului Cetăţii Histria, amplasată în stânga şoselei de acces în cetate şi dincolo de împrejmuirea incintei.
  • Photo of Cetatea Orgame/Argamum
Cetatea Orgame/Argamum, situată la 6 km est de satul Jurilovca, în punctul numit „Doloșman" sau „La Cetate”. Cercetările arheologice desfaşurate aici în anii 1926 - 1932 şi din 1965 fară întrerupere au permis dezvelirea unor importante monumente şi schiţarea istoriei cetăţii pentru cele mai bine de 12 secole de existenţă. Cetatea, prima localitate de pe teritoriul de astăzi al României menţionată într-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost întemeiată la mijlocul sec. VII a.Chr. de către grecii din Asia Mică cu cel puţin o generaţie înaintea cetăţii Istros / Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului. In interiorul cetăţii au fost cercetate şi, în parte restaurate, o serie de edificii publice şi private datând din sec. V- VII: „pretoriul", basilica cu trei nave şi capelă (numită convenţional basilica nr. 3), basilica din sectorul central (bazilica 2), cea mai mare dintre bazilicile argamense, bazilica cu o singură navă (bazilica 1), locuinţe şi parte din sistemul stradal. O a patra bazilică, de mici dimensiuni, cu o singură navă, a fost descoperită la aproximativ 1,3 km faţă de Poarta de vest.
  • Photo of Faleza Doloșman
Capul Doloşman este un promontoriu stâncos situat la confluenţa lacurilor Razim şi Golovița. Faleza calcaroasă este singura de acest fel din zona litorală a României. Ea se întinde pe 3 km şi are o înălţime maximă de 29 m. Abruptul se continuă până în coama dealului Doloşman, la o înălţime de 63 m. Foişorul de observaţie amplasat aici oferă o privelişte spectaculoasă asupra întregii lagune.
  • Photo of Cetatea Heracleea
Cetatea Heracleea, situată pe dealul ce domină împrejurimile satului Enisala, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat. Cetatea a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană. Ca element de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă. În anii '90 cetatea a făcut obiectul unui amplu proces de restaurare.
  • Photo of Așezare fortificată sec.XI a. Chr.-sec.VI p. Chr.
Aşezarea fortificată hallstattiană de la Babadag este situată la cca. 1,5 - 2 km NE de localitate, pe malul sudic al lacului Babadag, la cca. 30 m de vărsarea pârâului Tabana. Așezarea locuită în vechime, ocupa un promontoriu cu vizibilitate perfectă asupra lacului și a zonei ocupate în prezent de oraș. Poziția strategică este întarită și de prezența văii, probabil inundabilă și mlăștinoasă în trecut, care permitea accesul doar prin partea de nord-vest a sitului. În sec. VII î.e.n. așezarea a fost fortificată cu un șant și un val de dimensiuni foarte mari, ale căror urme sunt încă vizibile. Cercetările arheologice, începute în 1962 și continuate pâna în prezent, au contribuit esențial la definirea culturii arheologice de tip Babadag, ale cărei comunități au ocupat, din sec. XI î.e.n. până în a doua jumătate a sec. VII e.n., un teritoriu ce cuprindea Dobrogea, estul Munteniei și sudul Moldovei. Săpăturile au scos la lumină resturile a numeroase locuințe de suprafață, bordeie și gropi de provizii sau menajere ce conțineau o mare cantitate de materiale arheologice pe baza cărora s-au stabilit importante legături cu lumea egeo-anatoliană. Datorită acestor complexe observații și descoperiri, situl este unul dintre cele mai importante repere ale primei epoci a fierului din sud-estul Europei. (Text preluat din publicatia proiectului "Arhetur", 2008, ICEM Tulcea.)
  • Photo of Geamia lui Ali-Gazi Pașa
Geamia lui Ali-Gazi Paşa (Babadag) este monument istoric şi de arhitectură religioasă situat în centrul oraşului Babadag, datând din epoca medievala. Geamia a fost ridicată în 1609 sau 1610. Este cunoscută ca un interesant monument de artă musulmană. Construită din piatră făţuită, pe un plan dreptunghiular, este prevăzută cu un monumental pridvor pe arcade şi un minaret înal de 21 m. Este cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România. Geamia lui Ali Gaza-Paşa face parte dintr-un ansamblu istoric medieval, ce găzduieşte colecţii de artă orientală decorativă.
  • Photo of Cetatea Halmyris
Oraşul antic Halmyris, situat la 2,5 km est de satul Murighiol, în punctul cunoscut sub numele de „Bătăraia", „Geneviz -Kaleh" , „Cetatea" sau „Cetăţuia", pe şoseaua ce duce de la Tulcea la Dunavăţul de Jos. Cercetările arheologice desfăşurate începând cu anul 1981 au scos la iveală o cetate romană întemeiată într-o zonă cu urme de locuire din sec. VI - V şi IV/III - Il/I a. Chr., care a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa: fortificaţie romană de pământ (ultimul sfert al sec. I); castrul de piatră - sediu al legiunilor I Italica şi XI Claudia Pia Fidelis şi staţie a flotei Classis Flavia Moesica - începutul sec. II - al treilea sfert al sec. III p.Chr.; cetate romană târzie – al treilea sfert al sec. III - primul sfert al sec. VII p.Chr. Cetatea romano-bizantină are o formă trapezoidală, cu o suprafaţă de cca 2 ha, cu 15 turnuri, trei porţi şi trei valuri de apărare.
  • Photo of Cetatea Salsovia
Cetatea Salsovia (Mahmudia). Vestigiile fortificaţiei romane Salsovia sunt amplasate pe un promontoriu la baza căruia se află braţul Sf. Gheorghe. Cetatea a funcţionat drept castru militar încă din prima jumătate a sec. III, (Itinerariul Antonini şi Tabula Peutingeriana), ulterior, ca anexă la Legiunile militare romane. Zidurile cetăţii antice, groase de 2 m, au fost afectate până în zilele de astăzi atât de factorii naturali de eroziune, cât şi de efectele celui de-al doilea război mondial şi de extragerea pietrei de către localnici. Ca urmare a unor prospecţiuni arheologice desfăşurate în anul 2004, în partea de Nord a sitului, în interiorul cetăţii, a apărut fundaţia unui zid de piatră cu lăţimea de 0,8 m. În absenţa unor cercetări arheologice sistematice informaţiile despre istoria cetăţii sunt insuficiente.
  • Photo of Cetatea Ibida
Cetatea romană şi romană târzie (L)Ibida se găsește în satul Slava Rusă, com. Slava Cercheză, în vestul şi sud-vestul localității, intravilan şi extravilan. Cetatea de pe Valea Slavei, identificată de Vasile Pârvan cu polis Ibida, pomenită de Procopius din Caesarea între cetățile refăcute de Justinian (De Aedificiis IV 7), menționată și de Theophylactus Simocatta în forma Libidinon polin, este cea mai mare din Dobrogea - cu o suprafața de 24 de ha, o centură de fortificații desfășurată pe o lungime de 2000 m, 24 de turnuri și trei porți. Cetatea, în forma păstrată din epoca tetrarhiei, cu refacerile din timpul lui Justinian - sec. VI e.n., este dublată de o fortificație cu suprafața de aproximativ 3 ha situată pe dealul Harada (în traducere din limba turcă „Cetatea Fetei”), a cărei latură de nord e comună cu cea de sud a cetății. La altitudinea de 158 m, pe o altă culme, situată în prelungirea dealului Harada, către sud, se află un fort din perioada romano-bizantină, ce supraveghea întreaga vale a Slavei. Cercetări arheologice sporadice, începând chiar cu sfârșitul sec. XIX, au dus la dezvelirea în centrul cetății a unei basilici cu trei nave și trei abside, cu coloane și capiteluri din marmură, paviment din mozaic policrom, unicat arhitectural în Dobrogea romano-bizantină, și la stabilirea stratigrafiei cetății (sec. I – VII e.n.). Reluarea cercetărilor sistematice începând cu anul 2001 a prilejuit dezvelirea altor importante vestigii: a fost cercetată o parte a zidului de incintă și turnul 8, a fost dezvelit ansamblul defensiv de la Poarta de Vest, sistem ce-și găsește analogii la zidul lui Hadrian din Britannia. Cavoul romano-bizantin, singurul de acest gen cercetat deocamdată în necropola romano-bizantină, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), constituit din dromos și camera funerară, construit din cărămizi și lespezi de piatră, cu interiorul tencuit și pictat, cu pardoseala din plăci de cărămidă, a servit drept loc de înmormântare pentru 39 de indivizi ai unei familii înstarite din oraș. (text preluat din publicația proiectului "Arhetur", 2008, ICEM Tulcea.)
  • Photo of Mănăstirea Uspenia
Mănăstirea Uspenia situată la 3 km sud-vest de satul Slava Rusă, a fost înfiinţată în sec. XVIII de către un grup de credincioşi din Slava Rusă, care au construit mai sus de sat o bisericuţă în care s-au retras să trăiască. Mănăstirea a fost, începând cu anul 1848, sediu episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă şi, ulterior, sediu mitropolitan. În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid, sfinţită la 1883, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. An de an sărbătoarea hramului mănăstirii strânge laolaltă comunităţile de ruşi lipoveni din ţară şi din străinătate. Mănăstirea este depozitara unor valori de artă bisericească veche rusă.
  • Photo of Mănăstirea Vovidenia
Mănăstirea Vovidenia, schit ridicat de călugări ruşi în sec. XVII în apropierea localităţii Slava Rusă, după ruptura produsă în biserica rusă în timpul patriarhului Nicon. Pe acest loc, o văduvă bogată din Rusia a pus bazele unei mănăstiri de maici în anii 1835-1838. În 1850 este afectată de inundaţii. Măicuţele aduc ajutoare de la Moscova şi zidesc biserica mare. Este închisă în 1878, apoi redeschisă între 1938-1939. Este reînfiinţată în 1993. Serviciul divin este ţinut în limba rusă. Este unica mănăstire de maici de rit vechi din lume. Are un paraclis cu multe obiecte cu valoare de patrimoniu.
  • Photo of Insula Bisericuța
Insula Bisericuţa, zonă strict protejată în RBDD, este o insulă stâncoasă cu înălţimea maximă de 9 m., situată la 2,5 km S-E de Capul Doloşman. Este loc de cuibărit şi trecere pentru păsări. Aici se găsesc fosile de organisme marine nevertebrate.
  • Photo of Gura Portiței
  • Photo of Gura Portiței
  • Photo of Gura Portiței
  • Photo of Gura Portiței
Gura Portiţei, este o fâşie de nisip care desparte Lacul Goloviţa de Marea Neagră. Numele îşi are originea în faptul că, până în urmă cu 40 de ani, aici exista o legătură între lagună şi mare. Actualmente în zonă există un complex turistic, un canton al ARBDD, o staţie meteo şi un far de semnalizare maritimă.
  • Photo of Periboina
  • Photo of Periboina
  • Photo of Periboina
Periboina, în limbajul localnicilor, înseamnă locul în care lagunele comunică cu marea. La Periboina este unul din cele doua locuri in care Laguna Razim-Sinoe mai comunică cu Marea Neagră, după lucrările hidrotehnice efectuate în perioada comunistă. Comunicarea este intermediată de un sistem care împiedică apele mării să pătrundă în Lacul Sinoe. Se află la aproximativ 10 km Sud de Gura Portitei si găzduiește o așezare pescărească sezonieră
  • Photo of Cetatea Proslavița
Cetatea Proslavita este suprapusa in totalitate de catre localitatea Nufaru, fosta Prislava. Este situata pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe, la cca. 12 km in aval de orasul Tulcea. De la inceputul sec. XX, au fost semnalate existenta unor ziduri de incinta si un bogat material arheologic. Cu prilejul sapaturilor arheologice care se desfasoara sub forma unor sondaje practicate in putinele zone libere de constructii, din intravilanul localitatii Nufaru, au fost descoperite materiale arheologice, esalonate cronologic din epoca elenistica pana la evul mediu. Cercetarile arheologice desfasurate pe malul drept al bratului Sf. Gheorghe, in teritoriul satului Nufaru, incepand cu 1978, au evidentiat existenta unui important centru de tip urban din secolele X- XIV, adapostit de zidurile unei fortificatii ridicate a fundamentis (din temelii) de catre bizantini la sfarsitul secolului al X-lea. Vietuirea in asezarea medievala de la Nufaru se derula in spatiul delimitat de zidul de incinta, surprins sub forma unor tronsoane, reperate pe laturile de sud, est, vest si nord. Este vorba de ziduri masive, de 2,70 – 3,00m grosime si pastrate pe inaltimi ce depasesc 3,00m. Incinta fortificata a fost prevazuta cu turnuri masive de forma rectangulara, dintre care doua au fost reperate si cercetate (proprietate privata, sub actualul local Prislav si punctul Dispensar). Turnul de vest si zidul de incinta este suprapus de constructii (proprietate privata, sub actualul local Prislav – punct vizitabil). O parte din zidul de incinta estic cu turn, a fost descoperit in curtea Dispensarului uman si a fost pus in valoare sub forma unei constructii de protectie amenajata deasupra monumentului (punct vizitabil). In zona de nord a asezarii, foarte aproape de punctul de traversare a Dunarii cu bacul spre Delta, a fost descoperita instalatia portuara a cetatii (punct vizitabil). Materialul arheologic si numismatic, impresionant din punct de vedere cantitativ, au atras atentia specialistilor care au incercat sa localizeze aici cateva dintre cele mai importante centre mentionate de izvoarele scrise. Astfel, au existat propuneri de localizare la Nufaru a Preslavului Mic sau Periaslavetului mentionat in sec. X, sau a Proslavitei, toponim inregistrat pentru prima data pe o harta nautica din sec. al. XIV-lea.
  • Photo of Cetatea Aegyssus
Cetatea getică, romană şi romană târzie Aegyssus este situată în nord-estul orașului Tulcea în punctul Parcul Monumentului - colnicul Hora. Cetatea Aegyssus - davă getică, oraș roman și veche așezare românească - a fost identificată și cercetată parțial pe colnicul Hora, în cel mai înalt loc din municipiu. Prima mențiune scrisă despre Aegyssus aparține lui Ovidius (care o numește la acea vreme "cetate veche") și datează din anul 12 e.n., când fortificația - deja sub control roman - a fost asediată de geți. Zidul de incintă al cetății romane târzii are formă poligonală, cu laturile mai lungi înspre sud-est și sud-vest și era prevăzut cu 7 turnuri în formă de potcoavă.
  • Photo of Cetatea getică Piatra lui Sava
Cetatea getică de la Beştepe este situată la cca. 3 km nord-est de satul Beştepe, com. Beştepe, în punctul "Cetăţuie". Cetatea este situată pe malul drept al brațului Sfântu Gheorghe și se remarcă prin ingeniozitatea construcțiilor de fortificare care îmbină eficient elementele topografice naturale cu cele artificiale, conturând cetății o formă poligonală cu colțurile rotunjite. Cele două mari valuri de pamânt, care înconjoară o suprafață de peste 25 ha, au un aspect monumental și inexpugnabil, fiind dovada prezenței aici, în sec. IV-III î.e.n., a unui puternic centru al civilizației getice.
  • Photo of Capul Iancina
Este o zonă stâncoasă care pătrunde în Lacul Razim, închizând extremitatea Nordică a fostului golf Sălcioara, actualmente îndiguit și amenajat ca zonă piscicolă. Începând de la Capul Iancina, spre Nord, până în zona Enisala țărmul Razimului este unul stâncos, în unele zone cu aspect spectaculos.
  • Photo of Dealul Pietros
Rezervația geologică Agighiol - Având în total 9,7 ha, rezervația se situează în partea nordica a Lacului Razelm, la NV de localitatea Agighiol, între Dealul Redi și Agighiol. Rezervația paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăpostește o bogata faună mediotriasică. Morfologic, caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanți prelungi, acoperiți cu loess și cu altituduni reduse (206 m). Vegetația: este caracterizată prin existența pajiștilor de stepă. Fauna: obiectul protecției îl constituie fauna fosilă de vârstă triasică. Nu au fost efectuate alte studii sau cercetări.
  • Photo of Insula Popina
Insula Popina, zonă strict protejată în RBDD Insula Popina domină partea de nord a Lacului Razim (jud. Tulcea), având o înălţime de 47 m şi o suprafaţă de 98 ha. Pe ţărmul nordic al insulei, există nişte izvoare termale, încă nestudiate. Insula, fiind izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări şi habitatul unor reptile şi insecte, unele dintre ele destul de periculoase.
  • Photo of Periteașca
Periteașca – Leahova (4.125 ha) Este situată între complexul lagunar Razim-Sinoe și litoralul marin și reprezintă un mozaic de grinduri și lacuri puțin adânci (Periteașca, Coșna, Pahane-Rânec, Leahova), aflate într-un proces de continuă îndulcire după închiderea Gurii Portița și consolidarea plajei litorale. Sunt caracteristice biocenozele dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, precum și biocenozele adaptate la variațiile mari ale salinității. În această arie protejată au fost identificate 45 de specii de alge și circa 70 de specii de plante superioare, unele de interes comunitar (Euphorbia seguieriana, Trepa natans), pe cordonul litoral fiind bine reprezentate speciile Crambe maritima și Stachis maritima. Dintre speciile de plante Salsola kali tregus, Suaede splendes, Lycopsis arvensis orientalis și Lolium multiflorum sunt prima dată menționate în RBDD după anul 1990, iar Suaedeta splendes a fost prima dată semnalată în România. Pe litoral au fost identificate peste 100 de specii de insecte (subsp. Diachrysia chryson daltaica, un fluture descris prima dată pentru știință). Tot în această arie protejată există circa 30 specii de pești, una descrisă prima dată științific (Knipowitschia cameliae), 10 specii sunt comune pentru deltă. Speciile de amfibieni și reptile sunt reprezentate prin populații numeroase. Dintre cele 180 de specii de păsări înregistrate, mai mult de jumătate cuibăresc aici. Aria deține o deosebită importanță ornitologică, prin faptul că aici, staționează pentru hrănire și popas numeroase păsări precum gârlițe, gâsca cu gât roșu (Branta ruficolis), pelicani, rațe, călifari etc. Pe insula Bisericuța, insulă calcaroasă, cuibăresc circa 26 exemplare de călifar alb ( Tadorna tadorna).
  • Photo of Perișor
  • Photo of Perișor
Este un fost punct pescăresc de pe țărmul Mării Negre, amplasat la 25 km Nord de Gura Portitei. Poate fi abordat atât de pe mare, cât și din Deltă - pe Canalul Perișor, care se desprinde din Canalul Dranov - sau pe țărm, dinspre Gura Portiței.
  • Photo of Insula Ceaplace
Insula Ceaplace (117 ha) este situată în partea de nord a lacului Sinoe și este unul din cele trei locuri din România care găzduiesc colonii de pelicani creți. Are o suprafață totală, incluzând luciu de apă, de 117 ha, iar suprafața aproximativă a insulei este de 0,6 ha. Aria include Insula Ceaplace, respectiv o suprafață înconjurătoare a acesteia constând din luciu de apă a lacului Sinoe, până la o distanță de aproximativ 1 km de centrul ariei. Zona găzduiește două habitate prioritare: ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea și lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Megnopotamion sau Hydrocharition.

Comments

    You can or this trail